Există trei tipuri de accente care pot apărea pe vocalele: „a”, „e”, „i”, „o” și „u”.

Acestea sunt:

• accent aigu: é
• accent grave: è
• accent circonflexe: ê

Accentele determină în special pronunția vocalei „e”. Accentul circumflex își datorează existența în principal istoriei acestei limbi.

Acesta este folosit de obicei atunci când cuvântul original latin sau francez conținea un „s” după vocală, literă care a fost ulterior eliminată. De exemplu, la fenêtre (fereastra sau fenestra în latină).

Dacă un cuvânt care se termină cu o consoană se întâlnește cu un cuvânt care începe cu o vocală, trebuie făcută o așa-numită „legătură” atunci când se pronunță.

Acest lucru se aplică în principal cuvintelor care se termină în „s”. În acest caz, „s” se pronunță de asemenea.

💬 Exemplu:

Pe de altă parte, dacă două vocale se întâlnesc – la sfârșitul unui cuvânt și la începutul celuilalt – vocala finală se atașează de următorul cuvânt folosind un apostrof.

Acest lucru se întâmplă aproape întotdeauna, chiar și atunci când al doilea cuvânt începe cu „h”, deoarece această literă este de obicei mută.

➠ Continuă să citești despre articolul hotărât!